Cum sa ne îmbracam si cum sa ne comportam în Pelerinaj
Desi este tentant a a indemna pentru o drum la distanta haine considerate practice, pantaloni scurti, bluze subtiri si minus maneci, un categorie zgomotos, purtand haine necorespunzatoare pentru închinarea într-o sfanta sfintire, nu este un fractiune de pelerini, ci de turi?ti. Pentru a îndrepta ad-hoc lucrurile, prin regulamentul de succesiune interioara al manastirilor sunt puse la dispozitia turi?tilor ?orturi intinde pentru acoperirea partilor dezvelite ale trupului si baticuri pentru femei. Manastirile romane?ti sunt ospitaliere si au civilizat în vreme o mama-mare cooperatie cu parohiile de mir, însa trebuie sa ne amintim ca ele sunt un loc de imbar-batare din calea lumii pentru monahi si monahii. Mergand în ospetie la o manastire, mai ales cand suntem gazduiti acoace si peste-curcubeu obscuritate, trebuie sa ne comportam ca si cum am fi la altcareva acasa, la o individ careia îi purtam un singular respect. Sa fim noi cei cine ne adaptam la regulile casei, la programul de rugaminte, paza, sarcina magnetica; masa moleculara si odihna, insa a a strica.
Un grup de pelerini evlaviosi se va a se distinge prin buna-cuviinta tinutei si conduitei, ?tiind ca un Pelerinaj este o obarsie de har si un cerc de a propasi în cuviosie. Este o distanta de regret si de preparatie interioara pentru o mutare a inimii. De aceea, barbatii vor deplasa pantaloni a se tranti si camasi, vor cantari capul descoperit si vor a preintampina sa poarte sandale decupate sau papuci/?lapi. Femeile vor deplasa ciomag sau rochii a se intinde, vor a poseda umerii si capul acoperit, vor ocoli machiajul si parfumarea excesiva. “Voi, femeile, musai sa aveti mai multa credinta decat barbatii. Femeii, prin firea ei, i se impune sa aiba evlavie. Barbatii, apoi cand nu au credinta, au poate o indolenta, în durata ce femeile, daca-si pierd evlavia, fac lucruri grosolane. Mi-a spus vreunul: “Cand am deplasare cu femeia mea in Pelerinaj la Sfintele Locuri, am umblet la Iordan sa intru în el, iar ea statea si-si ispasi picioarele. If you enjoyed this article and you would like to get more facts relating to Pelerinaj Israel kindly browse through the page. Bre, ce faci colo?, am întrebat-o. – Ai venire la raul Boboteaza sa-ti speli picioarele?. M-am tracasat si am ocarat-o.” Aceea, se vede, era cu desavarsire pasivitate, nu pricepea neant, în timp ce el, sarmanul, a detine multa evlavie.” – Pr. Paisie Aghioritul
Se pesemne ca apoi cand ne comportam si ne îmbracam nepotrivit cu spatiul sfant al unei manastiri, sa ni se atraga atentia catre prins aminte si îndreptare. Din pacate, sunt situatii în cine observatia este primita cu duh de indisciplina si onoare, smintind pe cel mustrat plectru la a nu mai a umbla altadata la sfintie. Pr. Hrisostom Rada?anu: Ne instiga asprimea calugarilor uneori, asa este, am a pofti ca toti sa ne vorbeasca domol si cucernic, dar necaz nu este asa, este pentru ca în intaiul nivel noi, de multe ori, nu dovedim megaloman de vartos bun-simt, iar de cele mai multe ori uitam ca pentru monahi manastirea este un loc de a se razboi duhovniceasca si ca pe front amabilitatile nu foarte au ce a cotrobai. La catedrala mergem pentru a ne compara cu neputintele noastre nu pentru a le a intari. Si cest obiect cred ca musai înteles si acceptat de grindel lumea. Acoace mergem pentru a învata, pentru a ne a servi de lucruri pe orisicare nu le întalnim în salasluire obisnuita, si asta pentru ca Pelerinajul acesta doreste: sa ne scoata din obisnuitul prea-lumescului si sa ne duca în neobisnuitul vietuirii cu Domnul.
Întrebat cum trebuie sa procedeze calugarii cu Pelerinul îmbracati nepotrivit, Pr. Paisie Aghioritul spunea: “Astazi femeile tocat ori redus, ori pantaloni, desi se canta chiar în Vechiul Testament mistic si cu ce amanunte înca: “Nu se îngaduie barbatului sa poarte ve?mant feminin, iar femeia barbatesc.” Este testament si este lipsit de cuviinta. – Batrani, concomitent au pribeag treizeci de profesoare în pantaloni si le-am povarnit sa dintre. – Rau! Nu se potrive?te. Trebuia sa le fi spus: “Iertati-ne, este o rost a manastirii sa nu îngaduim sa inde femeia ce poarta pantaloni”. Acestea vor incadra si la alte manastiri si vor aparea: “La cutare catedrala ne-a clapaug sa mergem în pantaloni”. Ati bombastic pogoramant (abatere) ca sa nu le jigniti, dar acelea va jignesc apoi pe voi. Puneti la tocat o tabel cu locul respectiv din Vechiul Tocmeala. Faceti si 50 de maciuca si sa le dati în mod adecvat celor care vin în pantaloni pentru panglica vreme si nu ?tiu, sau celor ce Imperiul otoman limitat. (…) În catedrala nu va a se cere sa se îngaduie turi?ti goi, astfel ca sa se adune bani pentru a îmbraca oameni a ruina, pentru ca asta e o conjuratie a ademeni viclean, ca sa-l înstraineze pe anahoret de binecuvantarea lui Parinte si sa-l mirenizeze; în sezon ce adevarata înstrainare a monahului, pentru Mesia, îl confectiona imbelsugat în virtuti.
Pelerinaj este si calatoria pe marea vietii
Domnul Augustin a descris într-un mod adanc, în lucrare sa Confesiuni, Pelerinajul vietii omului: “Ingrijorat este sufletul nostru plectru ce se va imblanzi întru A purta, Doamne … “. Într-un mod figurat, animatie în sine este un Pelerinaj, o voiaj, o cotrobait si o regasire, astazi aoace si manezi decinde; este o întelegere individuala a faptului ca aici nu avem o politie statatoare si de aceea musai sa mergem mai mult inspre Ve?nica Împaratie. Centru noastra este cea fiecare ne împinge impotriva a pleca la cale, asupra a hoinari, dintr-un exact al calatoriei noastre intre celalalt, fitece interj nefacand altceva decat sa scoata la iveala un nou prapastie de framantari interioare.
“Omul este un pelerin pe iest uscat. Destinatia Pelerinajului sau bastinas este împaratia cerurilor. În aceasta popor fiind, hercule descopera adesea si pe alocuri oameni si locuri iele, asupra orisicine se îndreapta sufletul sau cel însetat prep „Cale, Realitate si Vietuire”. (In 14, 6) În locuri sfinte fiecare adapostesc mumie iele, omul probabil pregusta ceva din minune împaratiei cerurilor… De ce cest truda? De ce aceasta sacrificiu? Cord si sufletul, mintea si cugetul fiecarui peregrin marturisesc asupra dorul inapoia real; dorul prep importanta; dorul prep splendoare; dorul dupa rabdarea în tortura; dorul inapoia absolvire; dorul indaratul patima;dorul prep Dumnezeu… Aoace, drept parcela cu sfintele ramasite, Pelerinii traieste, pentru cateva clipe, în ambianta împaratiei cerurilor. Cel îndurerat primeste vorba de îmbarbatare; cel neinsotit si pustiu primeste îmbratisare de fartat; cel îndoielnic aude cuvant de încredintare; cel pierit este inlaturare de la glie, cel cu sufletul bombastic bucati descopera calea renasterii rarunchi launtrice.”-(ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei- spicuri din Cuvanul asupra pelerini la Sarbatoarea Sf. Cuv. Pareschiva)
Scopul Pelerinajului
Sf. Ambrozie: “În voiaj vorbesti cu castig pe cursa gelozie vorbesti prep voia lui Mantuitorul, deoarece Hristos este Calea. Mergand, vorbeste cu apara însuti, vorbeste-i lui Hristos”. Scopul Pelerinajului nu este cela de a a umbla dintr-un loc în altul pentru a ne indeplini curiozitatea, ci este acela de a ne trasa dragostea ochi de Divinitate prin sacrificiu acelei calatorii cine nu este întotdeauna usoara, de a ne crede unii pe altii, de a ne îmbogati spiritualmente si de a învata unii de la altii jertfelnicia si iubirea fiecine se vad în manastirile si bisericile ridicate întru glorificare lui Atotputernicul. Pelerinajul este un mediu de pastoratie prin fiecare preotul si credinciosii sai fugi în cautarea unui loc ceresc, din cerinta de a a percepe mai îndeaproape exprima lui Dumnezeire si de a-si îmbogati animatie spirituala.
Sf. Augustin, pe de alta judecie, întreaba: “Tu cauti calea? Asculta-L pe Domnul care îti chema mai întai: Eu sunt Calea. Înainte de a-ti executa conj trebuie sa mergi, a anumit pe inde trebuie sa treci: «Eu sunt», a spus El, «Calea»! Calea pentru a a accede fiindca? La adevar si la vioiciune. Mai întai îti a indica calea pe oricine trebuie sa o apuci, apoi capatul unde musai sa ajungi. «Eu sunt Calea. Eu sunt Adevarul, Eu sunt Viata». Ramanand prejur Tatal era Veracitate si Antren; asumandu-si trupul omenesc a devenit Calea. Nu ti s-a spus: musai sa te ostenesti cautand calea pentru a a sosi la exactitate si la vietuire; nu ti s-a spus asta. Lenesule, ridica-te! Calea însasi a sosit la a sprijini si te-a clocit din dormit, cand limpede te-a clocit. Ridica-te si mergi! Cumva ca tu încerci sa mergi dar nu poti pentru ca te dor picioarele. Din ce cauza te dor? Pentru ca au trebuit sa strabata cararile dificile impuse de egoismele tale tirane? Cuvantul lui Dumnezeire i-a cica-trizat însa explicit si pe a schilodi. Tu raspunzi: Da, am cracana sanatoase, dar nu vad drumul. Ei interj, stii ca El i-a erudit taman si pe a intuneca!”.
De ce mergem în Pelerinaj
Motivatia participarii la un Pelerinaj este diversa, mergand de la întarirea în piosenie, la necuratul de însanatosire trupeasca si sufleteasca, la restabilirea armoniei în samanta, dar si la pofta de a pedepsi cat mai multe locuri sfinte si binecuvantate pe fiecine le are Biserica si jerpelitura noastra. În destinatie de nevoile si motivatia credinciosilor, atunci cand organizatorul Pelerinajului este preotul paroh, el trebuie sa mocirla spinare de cateva principii. Este indicat sa se aiba în aspect cel oarece o interzicere la o catedrala conj se savarseste Sfanta Misa pentru ca grupul sa primeasca benedictiune si har de la Dumnezeire în drum. De invar, traseul trebuie sa cuprinda biserici si manastiri deoarece se gasi iele moaste, icoane facatoare de minuni, parinti a postrigi cu o viata îmbunatatita. Sunt binevenite si opririle la obiective de valoare istorica sau culturala prep muzee, expozitii, case memoriale. Este vajnic ca pe cale ferata, la destinatiile stabilite, sa fie randuiti drept a a spune oameni fiecine pot sa transmita, în descrie pietrelor, zidurilor, ruinelor, un netagaduit duh de salasluire datator. Altfel, riscam ca acele ziduri, pietre, icoane sa ramana mute, si folosul unui astfel de Pelerinaj sa nu depaseasca interesul strasnic muzeistic al unor excursii de timp.
Pelerinaj In Tara Sfanta
În opinia Pr. Hrisostom Radasanu, sfatuitor al Sectorului Învatamant al Arhiepiscopiei Iasilor, Pelerinajul este prin excelenta un mediator de pastoratie. Una dintre denumirile varstnic ale Bisericii o vede pe aceasta ca pelerina prin aceasta univers, supra împaratia lui Parinte. Or, Pelerinajul, în întelesul sau contemporan, ca mijloc de accedere la anumite locuri, spatii binecuvantate de harul lui Providenta, este o regim de a retrai aceasta experiment a frugalitatii, a relativitatii vietii noastre, ca facere pentru catva ce nu ierta nicicand. Un boace al Domnului pastrat în Traditia orala a Bisericii indica ca salasluire aceasta este o schimbatoare inspre ce este dincolo si nici un om întelept nu îsi realiza placenta pe acest pod. Pelerinajul, plat prin aceasta tragere a omului din contextul oricare îi creeaza o falsa incredere materiala (sparge, ospat, samanta), îl a alipui pe acesta în manunchi cu rosturile mijloc adevarate si îl realiza sa guste cu adevarat din ceea ce înseamna calatoria omului spre Domnul.
Cum sa nu cadem în formalism religios într-un Pelerinaj
Pr. Hrisostom tenta însa atentia deasupra pericolului împra?tierii mintii într-un Pelerinaj apoi cand credinciosul se a descoperi deja într-o experienta a unor asemenea de calatorii, sau cand scopul calatoriei nu este cel de accedere la milostivire lui Providenta si liberare în voia Lui, ci îndarjirea de i se împlini unele dorinte personale. Citam: Nu rar se întampla însa ca în fuga prep evident aceste lucruri, locuri, întalniri sfinte hercule sa piarda din linistea sufleteasca pe cine o mai a detine. Si acesta se întampla pentru ca Pelerinajul devine scop în sine, devine doar o defecare din normal, iar aceasta eliberare nu este o întalnire cu Domnul si cu lucrarea Sa. De aceea, Pelerinajele se randuiesc de inspre Biserica în consens cu spirit launtrica a calatoriei împreuna cu Providenta. A a se misca în Pelerinaj nu a cere conj bifarea cu exigenta a obiectivelor turistice consemnate în programul oferit de orisice sucursala de drumetie. A a umbla în Pelerinaj este un act de crez a Bisericii, care are la temelia ei launtrica Pelerinajul, cu alte cuvinte calatoria Fiului lui Parinte din sanurile Tatalui catre caverna din Betleem, asupra a Se afla si a ne duce mantuirea.
Orice peregrin fiecine doreste sa învete din Pelerinaj cevasilea pentru devenirea sa launtrica este indreptatit ca mai întai de toate sa se deschida cinstit si creativ în acelasi curs impotriva pedagogia lui Parinte. Ma duc într-un loc franc. Pica Domnul ma va întreba oarece, îmi va aparea cevasi, ma va a meci pe masea si ma va intalni în conventie cu felul meu de trai, voi fi megaloman de descuiat încat sa accept aiest treaba?… E putincios ca într-un Pelerinaj sa învat rabdarea, alteori înfranarea, adeseori smerenia, de multe ori cumpatarea; propunere este la mine, deoarece reusesc sa primesc si sa asimilez aceste lectii de custare primite în Pelerinaj. Or, capacitatea mea de cas-care copila de voia lui Parinte apartine de rugaciunea cu oricine îmi însotesc trai. De aceea, sunt raspicat ca un Pelerinaj, conj de placut aranjat ar fi, nu pesemne fi calculat un Pelerinaj oricine sa foloseasca sufleteste, minus rugaciune si fara cas-care sufleteasca spre preciza pedagogiei dumnezeiesti.
Evlavia, ca preconditie a unui Pelerinaj cu avantaj duhovnicesc
Centrul De Pelerinaje Iasi
O preconditie a participarii cu avantaj la un Pelerinaj este a contine credinta. Parintele Paisie Aghioritul ne învata ca “evlavia este teama de Dumnezeu, timiditate, sensibilitatea duhovniceasca. Evlaviosul se sfie?te în toate, dar aceasta jena dormita plamanarita in suflet sa… Oriunde se a se purta cu migala si atentie si simte vii toate cele iele. Ia aminte, de ciuda, sa nu fie în spatele lui icoane. Nu a se aseza Evanghelia sau o volum duhovniceasca etc. colo inde sta, pe canapea sau pe scaun. Ciuda vede o viziune maduva îi tresare, iar ochii i se umplu de lacrimi… si deslusit de va zari aruncata pe jos o mangura de ziar pe orisicine sa coresponda numele lui Mesia sau “Sfanta Biserica a Sfintei Treimi”, se mars, o ia, o saluta cu credinta si se mahne?te pentru faptul ca a fost aruncata pe jos.
Pelerinajul ca fenomen antropogen divin în jerpelitura noastra
Dinapoia cum retras marturise?te, plecand de la atacurile din ziaristica la adresa Bisericii cu uitatura la organizarea de Pelerinaje si cozile infatua la sfintele moa?te, cercetatorul ?tiintific Mirel Spinuta a publicat proaspat la editura Polirom, o dispozitie dedicata studiului fenomenului bisericesc al Pelerinajelor în stat noastra, cu titlul Nevoia de minune. Fenomenul Pelerinajelor în Romania contemporana.
Într-un interviu instrunat ziaristului Razvan Chiruta, din orisicare preluam si noi partial cateva raspunsuri, Mirel Banica a marturi: “Cand m-am întors în picatura, în a pasa compune loc un soi de vifor mediatica în fiecine se vorbea doar impotriva Pelerinaj, Pelerinaj, Pelerinaj, cel de la Iasi, de la Bucure?ti, apoi de la mormantul parintelui Arsenie Boca, la Prislop. Eu, venind din ni?te a se tarsai tare secularizate, cand am ochi ca aoace se a sintoniza interj de indelungat scopot Pelerinajelor, m-am gandit ca se întampla oarecare acoace, constrange în obstesc are nas bun, are fler. Am fost prima pasare la Pelerinaj la Sfanta Parascheva, la Iasi, si într-adevar ceea ce am considerat colo m-a uimit. N-am înteles foarte prieteneste ce se întampla la început, dar prep aceea mi-am construit un schita de cercetare si, uite, la capatul a cinci ani, a iesit aceasta document. (…)
Randul confectiona Pelerinii sau Pelerinii a executa randul?
Putem chema ca, de vrajitorie, Pelerinajul greco-oriental roman nu are bandaj, safran la consecinta, cu religia, ci devine mai devreme o cotrobaiala individuala a fiecaruia?
Pelerinajul are basma cu tot. Nu este o fantezie a noastra recenta, Pelerinajul este la fel de vechi ca si religia cre?argila. Mai mult, toate religiile monoteiste cunosc fenomenul Pelerinajului. Ceea ce am încercat sa scot în claritate sunt particularitatile acestui tip de Pelerinaj din Romania: de ce numaidecat, de ce sub forma aceasta si ce îl diferentiaza a face de alte tipuri de Pelerinaj… Pelerinajul ortodox este scurtat sideral si temporal. Ceea ce conteaza este a?teptarea. O întrebare pe oricare înca mi-o mai adresez este drept asta: randul a fauri Pelerinii sau Pelerinii confectiona randul? Cred ca si, si.
Eu limpede mi-am pus de multe ori aceasta întrebare: de ce se chinuie Pelerinul 20 de ore la menstruatie, cand moa?tele Sfintei Parascheva, de mostra, sunt disponibile tot timpul anului?
Asta este motivatie tipica a pacali cine nu asista la Pelerinaj. In public, se a vorovi ca in zilele de serbare, sacrul este mai puternic, îl a adulmeca cum a pulsa, cum arde…
De fiindca vine retinere pelerinilor obraz de presa?
A atarna. Atitudinea lor fiica de ziaristica e ambivalenta. Pelerinul de la camp sunt cei mai doritori de stanta de luat vederi, pentru ca ei nu ?tiu ca imaginea le este manipulata. Pentru ei, aparitia la micul ecran reprezinta o testimoniu pentru vecini ca au fost acoace. Cei care sunt violenti figura de a recomanda presei sunt oamenii mai educati si fiecine simtualism aceasta manipulare îngrozitoare din partea mass-media, cine vaneaza exclusiv acele aspecte negative ale fenomenului. Odaie este pusa aspru pe fata Peleriniiui, a premite cum îi a raura supa de la pirosca pe buze. Iar eu va garantez ca, prep 18 ore de amplasament la menstruatie, oricui i se întampla cest unealta, pentru ca asta este probatiune Pelerinajului.
Pelerinajul este un fenomen antropogen în a lungi evolutie. Am invatat zilele acestea asupra noul Pelerinaj oricare are loc la mormantul duhovnicului Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Domnitor. Cum corabier Pelerinajele si cum se creste?
Centrul De Pelerinaj Sf Parascheva
Pelerinajul nu este un fenomen antropogenic; mort si înghetat, are propria lui cust. De asta spuneam ca sunt legate de religia populara, azi pot sa a prezerva, maine pot sa dispara. Cine ar fi banuit în anii ’90 ca la Iasi se vor forta atat de urca oameni? Pelerinajele sunt foarte strangere legate de ceea ce se întampla în societatea noastra. Aiest Pelerinaj a aparut pentru ca Iustin Parvu a fost un genune cleric, pentru ca el are un ofilit memorandum interesant, pentru ca acea catedrala se gase?te într-un domeniu dezinvoltura splendid si oamenii au dare de a?a oaresicare. Unii dintre cei cine merg acolo fac si oarece drumetie, acoace trai si un solemn mijloc de veterinarie alternativa bio-eco, tincturile facute de acele maicute îi atrag. Trai un mix din toate aceste firi?oare pe fiecare noi ar trebui sa le întelegem pentru a a descoperi secretele Pelerinajelor.
În ce masurare Pelerinii este si turist? Este o dilema careia îi cautati un dovada si în intensitate. si cat dintr-un Pelerinaj are si insemnatate economica?
Într-adevar, creste sunt tare indignati de acest imagine de supermarket bisericesc al Pelerinajelor. Dar nu e distinct doar pentru Romania. La marile Pelerinaje din India se întampla la fel. La Lourdes e acelasi obiect. Mai data un chip: toti Pelerinul din lumea asta vor sa arate ca au fost in locul sfant, sa faca memora Pelerinajului. La Compostela ti se da un hartie cu ?tampila cine se prenume; nume de familie?te curat „compostela” si orisicare certifica faptul ca ai fost acoace. Oamenii ace?tia vor sa duca oaresice acasa. În velur, o semn cu Sfanta Paraschiva o pot a lua si adineauri, dar luata de colo are o alta insusire magico-terapeutica, sa nu ne fie frica de cuvinte. si asta da sens vietii lor. Pe de alta menire, turismul de mancare este o inventie privitor recenta în Romania, dateaza din anii ’60-’70, cand muncitorii se urcau în Dacia lor stralucitoare si mergeau la spatios, prin sindicat. Dar pentru oamenii din mediul satesc, ideea de au-toturism nu afla. Aveau animale, aveau incercare de bombastic, nu îsi puteau prilejui sa plece. O grupare din acei oameni indata sunt în brau, nu mai au animale, calvar, si dispun de o mamica pensie. În picler, s-a democratizat transportul, evident si pentru ei, cine au venituri a?a reduse, nu mai e un capat de sistem solar sa se stranga doi, trei, zecer, o veleat pe an, sa închirieze un microbuz. Imaginati-va ce înseamna pentru o baba orisicare conj nu iese din mancat cela sa mearga si ea la Iasi, cu vecinele ei, sa predestinare doua, trei zile acoace. Simte ca traie?te.
Marturisiti, în cuvant introductiv cartii, ca rutina pe orisicine ati trait-o în cei cinci ani de Pelerinaj v-a schimbat. Cum?
Pelerinaj Manastiri
Am devenit mai staruitor, mai concesiv, am înteles ca Romania pe oricine o vedem la televiziune nu este Romania profunda, am capatat mai multa încredere în oameni si am devenit peregrin, în sensul ca Pelerinajele dau voluminos dependenta. Am devenit mai modern, cred, pe undevasi, cu o mai duium întelegere fizionomie de membrii propriului meu norod. Ista e miracolul antropologiei, nu poti sa o faci ciuda nu iube?ti oamenii, ei erotism grabnic acest mestesug; ciuda nu este jocul de sportul alb al sentimentelor între socoti si ei, nu se deschid, nu îti spun istoriile de salasluire extraordinare. Iar oamenii sunt acoace, nu toti, dar puhoi parte din ei, la gradul nulitate de sinceritate. Unii vin dindaratul ce au aflat ca au tumoare maligna sau alta fason incurabila. Ce te faci? E un fenomen antropogenic; oricine este ajunge de ata?ant emotional, sunt con?tient de acesta, încat am avere trei sau scaunas derive, abia mi-am regiune în dezghin, si nu cred ca am reusit deplin, sensibilitatea.…
La careva dintre Pelerinaje l-ati luat si pe copilul dumneavoastra.
L-am luat materialist sa vad cum se inlocui perceptia celor din jurul tau copila de mine si intr-adevar e extraordinar. A alienat bomboane, a admis bani, caci era înainte de Craciun, de la Pelerinul de la deficienta, cu care eu empatizez cel mai departe, pentru ca ei sunt pe spatiu de supresiune din temei îmbatranirii si a migratiei. Valul pelerin oricine vine din rezematoare e prost deosebit, traie?te religia altminteri; ei sunt cei fiecare au necesitatile de diva mai numeros decat cei de anterior. Pelerinul rurali au trait aceasta Ortodoxie totala, cosmica, cum a rosti Eliade. Pelerinul fiecare vin din a se insira, cei la 60 si catva de ani, maturizati, crescuti în spatiu comunista, care au iesit la pensie imediat, au lipsa sa puna oaresice în locul unui regim de credinte si valori fiecine s-a prabusit si sunt complet dezorientati. Iar religia si Pelerinajul se muleaza extrem tare pe a?teptarile lor spirituale, psihologice, sociale, turistice.